Intre joaca libera si activitatile structurate

Am citit azi un articol care m-a pus pe ganduri. Il puteti gasi cu totul aici. In esenta, argumenteaza pe marginea ideii ca tot ce le trebuie copiilor mici (dar si ceva mai mari, chiar pana la 7 ani!) e joaca si in principal joaca libera, nestructurata. O astfel de idee cred ca i-ar oripila pe multi parinti. Un copil care exploreaza si se joaca „de capul lui” tot timpul cred ca e pasare rara. Cel putin din ceea ce vad in jurul meu si mai ales pe retelele de socializare. Autoarea articolului considera ca prin oferirea de materiale, de sesiuni de „lucru”, fise, activitati etc. ne insusim noi activitatea de invatare si ea nu ii mai apartine copilului.

Articolul asta m-a facut sa ma opresc o clipa si sa ma gandesc. Oare goana asta dupa materiale si idei de activitati e chiar asa de buna? Ne ghidam copiii, le oferim oportunitati de invatare, dar pana unde putem merge in incercarea noastra de a ii „abilita”/ „sprijini”/”incuraja” in cat mai multe arii de dezvoltare? Unde punem limitele? Cum ne dam seama ca e cazul sa punem putin pe stop si sa reflectam cu adevarat la actiunile noastre care vizeaza educatia copiilor? Sunt membra in cateva grupuri montessoriene de pe Facebook si observ mereu aceasta mantra : „follow the child”… Adica, observand copilul, ne putem da seama care sunt zonele pe care manifesta interes la un moment dat si ii oferim cat mai multe ocazii sa isi exerseze si dezvolte interesul/ abilitatea respectiva. Astfel de preocupari apar la parinti inca din primele luni de viata ale copilului si cele mai multe postari sunt legate de copii care nu au inca varsta scolara.

Recunosc ca si eu fac parte din randul parintilor preocupati sa le ofere copiilor cat mai multe oportunitati de invatare si dezvoltare. Nu le impun nimic, insa nu cred ca as fi linistita doar observandu-i si oferindu-le un mediu de lucru propice in care sa se descurce singuri.Cu toate astea, sunt o mare admiratoare a lui Janet Lansbury , care are nenumarate articole pe tema timpului de joaca independenta si sustine ideea potrivit careia copiii sunt capabili de la cele mai fragede varste sa isi urmeze interesele de invatare si dezvoltare fara mari interventii din partea noastra. Ce contradictie, nu?

Pentru mine articolul All They Need Is Play la care am facut trimitere chiar la inceput a starnit o controversa interna pe care o descarc aici pe blog in speranta ca mi se vor mai aseza in timp ideile. Food for thought… asta e deocamdata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s